Leonard Norman Cohen, cantautorul, poetul și romancierul canadian cunoscut pentru vocea sa baritonală și versurile introspective, a construit o carieră de peste cinci decenii. „Suzanne”, „Dance Me to the End of Love”, „Famous Blue Raincoat” și „Hallelujah” se numără printre creațiile care i-au consolidat statutul de artist emblematic.
Născut la 21 septembrie 1934, în Westmount, o suburbie a orașului Montreal, Cohen a studiat limba engleză la Universitatea McGill, pe care a absolvit-o în 1955. La 22 de ani, a publicat primul său volum de poezie, „Let Us Compare Mythologies”.
În 1966, scriitorul a lansat volumul „Parasites of Heaven”, care includea poezia „Suzanne”. Judy Collins, una dintre vocile importante ale folkului american din anii ’60, a fost impresionată de text și a înregistrat o piesă inspirată de acesta. Succesul melodiei l-a determinat pe Cohen să accepte invitația artistei de a o însoți în turnee.
Debutul său scenic a avut loc în vara anului 1967, la Newport Folk Festival. Au urmat două concerte sold-out la New York și o apariție la CBS Network, unde a cântat și și-a recitat versurile. În același an, a semnat cu Columbia Records, iar în 1968 și-a lansat albumul de debut, „The Songs of Leonard Cohen”, vândut în 100.000 de exemplare în al doilea an de la apariție.
Albumele care i-au definit cariera
Cel de-al doilea material discografic, „Songs From a Room”, a apărut în 1969 și a adus piese precum „Bird on a Wire” și „The Story of Isaac”. „Songs of Love and Hate”, lansat în 1971, a păstrat o expresie austeră și minimalistă, fiind remarcat prin „Joan of Arc” și „Famous Blue Raincoat”.
- „Leonard Cohen: Live Songs” – 1973;
- „New Skin for Old Ceremony” – 1974;
- „The Best of Leonard Cohen” – 1975;
- „Death of a Ladies’ Man” – 1977;
- „Recent Songs” – 1979;
- „Various Positions” – 1985;
- „I’m Your Man” – 1988;
- „The Future” – 1992;
- „Ten New Songs” – 2001;
- „Dear Heather” – 2004;
- „Old Ideas” – 2012;
- „Popular Problems” – 2014;
- „You Want It Darker” – 2016.
Albumul „New Skin for Old Ceremony” a marcat trecerea de la acompaniamentele acustice și simple ale primilor ani la orchestrații mai elaborate. Imaginea publică a lui Cohen s-a schimbat vizibil odată cu „I’m Your Man”, care a inclus și secvențe de umor negru, temperând aparent atmosfera pesimistă asociată muzicii sale.
În martie 2009, a fost lansat „Live in London”, o selecție de 25 de piese înregistrate în timpul concertului susținut în 2008 la O2 Arena. Materialul a reunit cântece precum „Suzanne”, „Dance Me to the End of Love” și „Hallelujah”, reprezentative pentru repertoriul său.
Ultimul album de studio al lui Leonard Cohen a fost „You Want It Darker”, lansat la 21 octombrie 2016. „Thanks for the Dance”, apărut postum la 22 noiembrie 2019, a devenit ultima colecție discografică asociată numelui său.
Poezie, influență și recunoaștere
Cohen a continuat să publice literatură și după consacrarea sa muzicală. Printre volumele sale se află romanul „Beautiful Losers” (1966), „The Energy of Slaves” (1972), „Death of a Lady’s Man” (1978), „Book of Mercy” (1984) și „Book of Longing” (2006). „The Flame”, publicată postum în 2018, reunește texte ale autorului.
Cântecele sale au fost reinterpretate de artiști precum Judy Collins, U2, R.E.M., Sting, Nick Cave, Rufus Wainwright și Johnny Cash. Cohen a fost inclus în Muzeul Muzicienilor Celebri din Canada și, din 2006, în Muzeul Compozitorilor Celebri Canadieni. În 2008, numele său a ajuns și în Rock & Roll Hall of Fame din Cleveland, Ohio.
În 2003, artistul a primit Ordinul Canadei, cea mai importantă distincție civilă acordată de statul canadian. Opt ani mai târziu, i-a fost conferit Premiul „Prințul de Asturia” pentru Literatură, una dintre cele mai prestigioase recunoașteri culturale din Spania.
Publicul din România l-a văzut în trei concerte susținute la București. Prima apariție a avut loc pe Stadionul Arcul de Triumf, în 2008, iar următoarele două au fost organizate în Piața Constituției, în 2009 și 2012.
Leonard Cohen a murit la 7 noiembrie 2016, la Los Angeles. În 2023, revista Rolling Stone l-a plasat pe locul 103 în clasamentul celor mai importanți 200 de interpreți din istoria muzicii.
