Opera Națională Română din Cluj-Napoca a deschis stagiunea 2026-2027 cu „Roméo et Juliette” de Charles Gounod, prezentată în limba franceză pe 2 octombrie 2026. Montarea readuce pe afișul liric românesc una dintre cele mai cunoscute opere inspirate de tragedia lui William Shakespeare, la peste nouă decenii de la precedenta producție clujeană.
Istoriografia teatrelor lirice din România consemnează o singură montare anterioară a titlului, realizată în 1934, tot la Cluj, în limba română. Distribuția de atunci i-a avut în rolurile principale pe Ana Rozsa și Tomel Spătaru, sub conducerea muzicală a lui Jean Bobescu și în regia lui Constantin Pavel. Actuala producție marchează, astfel, revenirea operei lui Gounod în repertoriul național după mai bine de 90 de ani și la 159 de ani de la premiera absolută de la Théâtre-Lyrique din Paris.
O montare cu miză dramatică
Regia și scenografia îi aparțin lui Arnaud Bernard, care a construit spectacolul în jurul conflictului dintre familiile Montague și Capulet. Acțiunea pune accent pe tensiunea dintre cele două tabere din Verona, iar scenele de luptă ocupă un loc important în economia spectacolului.
Spadele și pumnalele, confruntările corp la corp, strigătele și deplasările rapide ale ansamblurilor creează imaginea unui război între familii. Coregrafia luptelor a fost realizată de maestrul de scrimă Pavel Jancik, iar dinamica scenică se extinde și asupra corului, baletului și soliștilor.
Producția folosește costume de epocă și decoruri minimaliste, esențializate. Printre momentele vizuale remarcate se numără balconul Julietei, capela Fratelui Laurent și camera Julietei, unde patul este înconjurat de numeroase lămpi așezate pe podea, asemenea unor candele cu valoare prevestitoare.
Texte scrise de mână apar pe cortine, decoruri și fundaluri, soluție vizuală preferată de echipa clujeană în locul proiectării unor citate din piesa lui Shakespeare. Spectacolul se încheie cu replica Ducelui Veronei: „For never was a story of more woe than this of Juliet and her Romeo”, redată în traducerea lui Ștefan O. Iosif prin versurile „Căci n-a fost niciodată o poveste mai plină de durere ca aceasta, a Julietei și-a lui Romeo”.
Regia introduce încă dinaintea Uverturii-Prolog câteva scene de violență extremă: o întâlnire amoroasă întreruptă de adversari, o tentativă de viol și acte de răzbunare. Țipetele, zgomotul armelor și confruntările de pe scenă continuă și în timpul paginii orchestrale introductive, reducând pe alocuri impactul muzicii lui Gounod.
Unele soluții scenice sunt tratate ca accente excesive, între care apar tentativa de viol, cruzimea răzbunărilor și momentul în care Contele Capulet dărâmă o cruce în timpul crizei provocate de nunta eșuată a fiicei sale. Menținerea în repertoriu a spectacolului va reveni asistentului de regie Iulian Dumitraș, întrucât complexitatea mizanscenei impune o întreținere atentă.
Soliștii premierei
Tenorul George Vîrban l-a interpretat pe Roméo, rol în care a combinat lirismul, frazarea flexibilă și acutele sigure cu o prezență scenică intensă. Artistul, în vârstă de 32 de ani, urmează să abordeze aceeași partitură și pe scena Teatro Colón din Buenos Aires.
Printre momentele sale importante s-au numărat madrigalul „Ange adorable”, cav atina „Ah! lève-toi, soleil!”, duetul de dragoste și scenele despărțirii și ale finalului. În încheierea actului al treilea, Vîrban a susținut un Do natural acut în fraza „Mais je veux la revoir!”, notă care nu apare în partitura lui Gounod, dar este inclusă în tradiția interpretativă a tenorilor care o pot aborda.
Juliette a fost interpretată de soprana Diana Alexe, în vârstă de 31 de ani. După o intrare marcată de emoție, artista a dat amploare arietei „Je veux vivre”, printr-o voce strălucitoare, coloraturi agile și un final supra-acut.
Diana Alexe a construit un personaj expresiv și sensibil în duetul de dragoste, dar și în prima scenă a actului al patrulea, unde Juliette apare visătoare și senzuală. Aria „Amour ranime mon courage” a evidențiat proiecția vocală, muzicalitatea și forța dramatică a sopranei.
Distribuția premierei i-a mai inclus pe:
- George Godja – Mercutio, cu o interpretare nuanțată și umor în „Balada Reginei Mab”;
- Corneliu Huțanu – Frère Laurent;
- Alexandra Leșiu – Stéphano, cu o interpretare sigură a chanson-ului „Que fait-tu, blanche tourterelle” și a pasajelor ascendente până la Do natural;
- Ștefania Barz – Gertrude;
- Cristian Hodrea – Contele Capulet;
- Cezar Baltag – Tybalt;
- David Năoian – Pâris;
- Ion Stancu – Ducele;
- Răzvan Timiș – Grégorio.
Ansamblul solistic a fost completat de interpreți cu experiență scenică, iar rolurile secundare au contribuit la susținerea acțiunii dramatice. Corul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca s-a remarcat prin omogenitatea cântului și implicarea teatrală, în special în Prologul „Vérone vit jadis deux familles rivales, Les Montaigus, les Capulets” și în finalul actului al treilea, „Ah! jour de deuil”.
Echipa artistică
Partitura a fost condusă de dirijorul italian David Crescenzi, care a urmărit un stil francez ce trece de la lirism la dramatism. Tempii au fost menținuți într-o construcție amplă, cu accent pe dezvoltarea temelor și pe sonoritățile coardelor.
Orchestra a susținut spectacolul cu o participare consistentă, în ciuda unor neatenții ale compartimentului de alămuri în actul al doilea. Corul a fost pregătit de Corneliu Felecan, iar pe scenă a participat și Ansamblul de Balet al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.
- Arnaud Bernard – regie și scenografie;
- Pavel Jancik – maestru de scrimă;
- Magdy Hawash – video design;
- Elliott Ganga – lighting design;
- David Crescenzi – dirijor;
- Corneliu Felecan – dirijorul corului.
Video designul și iluminarea completează decorurile reduse la elementele esențiale. Întrucât numeroase momente ale acțiunii se desfășoară noaptea, soluțiile de lighting puteau avea o prezență mai accentuată în anumite scene.
Noua montare de la Cluj-Napoca readuce „Roméo et Juliette” în repertoriul liric românesc într-o versiune amplă, cu accent pe conflictul scenic, pe teatralitate și pe confruntarea dintre cele două familii rivale.
