Willie Nelson continuă să înregistreze albume și să urce pe scenă la 93 de ani, după o viață marcată de excese, probleme de sănătate și pierderi importante. Artistul country spune că nu și-a imaginat niciodată că va ajunge la această vârstă, dar își păstrează programul legat de muzică, concerte și proiecte personale.
Înaintea unei recente discuții, reprezentanta sa a precizat că trecutul nu va fi abordat. Astfel, conversația nu a inclus detalii despre The Highwaymen, supergrupul format de Willie Nelson împreună cu Johnny Cash, Waylon Jennings și Kris Kristofferson, nici despre povestea cântecului „On the Road Again”, scris pe o pungă pentru rău de mișcare în timpul unui zbor.
Au rămas în afara discuției și episodul datoriei fiscale de 32 de milioane de dolari, achitată prin albumul „The IRS Tapes”, precum și implicarea sa în Farm Aid. Organizația, fondată în 1985 de Nelson, Neil Young și John Mellencamp, oferă sprijin financiar și juridic fermierilor americani aflați în dificultate.
Cu peste 150 de albume la activ, Nelson preferă să vorbească despre ceea ce urmează. Printre preocupările sale se află muzica, spectacolele și afacerea cu produse pe bază de canabis Willie’s Reserve, lansată în 2015 împreună cu soția sa, Annie D’Angelo.
O carieră construită din povești
Compozițiile lui Willie Nelson comprimă adesea povești ample în versuri simple și precise. Albumul conceptual „Red Headed Stranger” urmărește destinul unui predicator trădat, iar „Crazy”, devenit celebru prin interpretarea lui Patsy Cline, a rămas una dintre cele mai cunoscute cântece despre suferința provocată de iubire.
Umorul artistului se reflectă și în titluri precum „Roll Me Up and Smoke Me When I Die”. În același timp, disponibilitatea sa de a cânta alături de artiști din generații și zone diferite l-a apropiat de Ray Charles, Dolly Parton și Snoop Dogg.
Albumele „Last Leaf on the Tree” și „Dream Chaser” explorează teme precum bătrânețea, timpul și mortalitatea. La începutul acestui an, Nelson a lansat „Dream Chaser”, cel de-al 79-lea album de studio, realizat împreună cu vechiul său colaborator Buddy Cannon.
Materialul include cântece inspirate de începuturile carierei sale, când tânărul Nelson a ajuns în Tennessee cu o chitară și speranța că își va împlini visul. În ultimul an, el a susținut 36 de concerte, inclusiv la Farm Aid.
Renunțarea la excese
Nelson recunoaște că stilul său de viață din tinerețe nu sugera o asemenea longevitate. „Am făcut totul greșit. Dacă era ceva greșit, am făcut-o. Iar dacă era cu adevărat greșit, am făcut-o de două ori”, spune artistul.
El amintește că a băut și a fumat prea mult și că a luat numeroase pastile, fără să știe întotdeauna ce conțineau. În 1978, a renunțat la alcool și la celelalte droguri, după ce whisky-ul, țigările Chesterfield și consumul de substanțe îi provocaseră probleme respiratorii și episoade repetate de pneumonie.
La 86 de ani, după un plămân colabat, pneumonie și emfizem, Nelson a decis să renunțe și la fumatul marijuanei. A continuat să folosească produse comestibile și băuturi cu THC și CBD, explicând că acestea îi permit să consume canabis fără disconfortul asociat fumatului.
Artistul consideră că marijuana l-a ajutat să compună, deoarece îl relaxează și îi schimbă perspectiva asupra lucrurilor. Împreună cu Annie D’Angelo, a extins ulterior activitatea prin Willie’s Remedy, o gamă care include cafea, ceai, băuturi aromatizate și cocktailuri fără alcool.
Nelson spune că nu este un om de afaceri priceput și atribuie dezvoltarea proiectelor echipei sale. Soția sa și managerul Mark Rothbaum se ocupă de deciziile și munca pe care el nu dorește să le gestioneze.
„Ultima frunză” din copac
În volumul de memorii „The Last Leaf”, Willie Nelson își amintește întâlniri cu prieteni și colaboratori dispăruți. Stilul cărții este minimalist, uneori redus la doar câteva rânduri, în acord cu felul în care artistul spune că preferă să comunice.
Nelson locuiește în Maui, Hawaii, în timp ce reședința sa principală se află în Spicewood, Texas. Întrebat de ce a scris o nouă carte, a răspuns simplu: „Păi, știi tu, câțiva oameni au vrut să o fac”. Iar când a fost întrebat dacă a descoperit ceva nou despre sine în timp ce o redacta, a răspuns „Nu!”, urmat de râsul său caracteristic.
Moartea și pierderea apar tot mai des în creațiile sale recente. „Last Leaf”, compusă de Tom Waits și Kathleen Brennan și inclusă în universul albumului și al volumului omonim, îl prezintă pe Nelson drept una dintre ultimele figuri rămase după dispariția mai multor prieteni apropiați.
„Cred că probabil chiar sunt ultima frunză din copac. Am noroc că sunt încă aici”, spune el, referindu-se la Johnny Cash, Waylon Jennings și Kris Kristofferson. În privința morții, artistul afirmă că toată lumea ajunge în același punct și că el crede în ideea unei întoarceri după acest moment.
Muzica, rutina care continuă
Scena rămâne locul în care Willie Nelson se simte cel mai bine. Chiar dacă are probleme de auz, el spune că se bucură de concerte înainte, în timpul și după fiecare apariție.
Când este întrebat despre cântecul său preferat, alege „On the Road Again”. Piesa, asociată cu libertatea drumului și cu viața de turneu, este cântată de public împreună cu el la concerte.
Artistul afirmă că relația cu Annie D’Angelo, alături de care se află de 40 de ani, a fost esențială. „Annie este cea mai bună prietenă a mea. Ea se ocupă de tot ce am nevoie să fie făcut”, spune Nelson.
Nu și-ar fi imaginat în tinerețe că va rămâne atât de mult timp alături de aceeași femeie și recunoaște că s-a schimbat, fără să știe dacă această transformare a fost neapărat în bine. În schimb, spune că viața sa actuală este atât de simplă față de începuturile carierei, încât are impresia că s-a retras deja: „Sunt retras de 50 de ani!”.
Secretul longevității sale nu este, în opinia lui, o formulă complicată. „Imaginează-ți ce îți dorești, apoi dă-te la o parte. Și asigură-te că ceea ce ceri este, într-adevăr, ceea ce îți dorești”, explică Willie Nelson.
