Interacțiuni minte-corp Interacțiuni minte-corp – Se referă la modalitatea de percepție a situațiilor de sănătate (boală, stare de bine/rău) de către indivizi. Fie că vorbim de o viziune carteziană a separării între minte și corp, fie că acceptăm filosofia a unitarității între minte și trup, medicina postulează că orice eveniment sau fapt medical este definit ca o perturbare care afectează această interacțiune. Bunăoară, există patru căi principale ale acțiunii bolii asupra individului: biologice, comportamentale, psihologice și sociale.
Studenții/ medicii/ practicienii trebuie să recunoască și să înțeleagă mai multe interacțiuni complexe între aceste căi pentru a ajuta sau a nu compromite sănătatea unui pacient.
În funcție de percepția (sau înțelegerea prin cunoaștere) asupra corpului, înțelegem și conceptele (noțiunile) de sănătate și boală. De exemplu, am putut înțelege (descoperi) ideea de transplant numai după ce am înțeles mecanismul de funcționare al corpului în care diverse organe controlează diverse funcțiuni… sau, am înțeles că nu astrele determină stările patologice când am înțeles cauzele diverselor patologii (în care, cel mult, și astrele puteau avea influență-de ex. magnetismul)
Comportamentul de sănătate al pacientului – concept central în sănătate –vizează orientarea practicianului pentru promovarea la pacient a unui comportament țintit pe promovarea sănătății și prevenirea bolilor. Educarea studenților/ practicienilor despre comportamentele care prezintă un risc pentru sănătatea îi va pregăti mai bine pentru a oferi intervenții adecvate și de a influența comportamentele pacienților
Rolul și comportamentul medicului (corelat cu interacțiunea umană medicpacient) aduce în sistem (și în dezbatere) credințele personale medicului, care pot afecta îngrijirea pacientului, precum și satisfacția sau bunăstarea medicului care sunt în mijlocită legătură cu procesul curativ al pacienților. În acest sens, societatea a atribuit medicului (doctorului sau profesionistului) de-a lungul istoriei, diverse roluri raportate la pacient sau la bolnav (controlor social-relație paternalistă, salvatorantreprenor moral, partener, etc.)
Interacțiunea (profesională) Medic – pacient – se concentrează pe capacitatea de a comunica eficient, în termeni de exercitare a profesiei. Simplul protocol medical nu este suficient pentru medici în obținerea celor mai bune rezultate.
Vindecarea sau gestiunea bolii sunt procese conectate cu foarte multe aspecte ale vieții care pot fi determinate social. În cadrul întâlnirii clinice, anumite competențe interacționale sunt critice pentru eficiența și rezultatele ulterioare de îngrijire a sănătății: investigarea istoricului medical, comunicare, consiliere, managementul comportamental, etc.
Probleme sociale si culturale (interacțiunea cu mediul) în domeniul sănătății și de îngrijire se referă la ce trebuie să cunoască și să facă medicii (practicienii) pentru a oferi îngrijire corespunzătoare la pacienții care provin din diferite culturi, medii sociale, structurale și economice.
Politica de sănătate și noțiunile de economie, includ subiectele la care trebuie expuși studenții și practicienii pentru a înțelege sistemul de sănătate în care își vor practica meseria în cele din urmă (deși un material suplimentar în ceea ce privește sistemul de sănătate ar trebui asimilat în anii de rezidențiat).
Detalii: https://terapiionline.ro
